Vinul spumant - „şampania“

Dorin POPA, preşedinte ASCER

Cu tot efortul, nu ne putem despărţi de acest termen „şampanie“, revendicat pe bună dreptate de francezi, dar înfrăţit de atâta amar de vreme cu evenimentele noastre festive. Omul a transformat vinul divin dintrun moment de inspiraţie genială în această licoare volatilă şi explozivă.

Nu demult se definea şampania ca fiind o băutură fină pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanţii ei. Şi astăzi clasa muncitoare bea cam în acelaşi mod şampania. Vinul spumos era o alternativă mai ieftină, acum acelaşi vin spumos s-a apropiat cu neruşinare de vinul spumant până şi la preţ şi asta pentru că... minte mai frumos. Cred că a venit vremea să clarificăm puţin diferendul, pentru că „fardurile“ şi ignoranţa ne pot împiedica să preţuim ceea ce merită, în această dilemă vin spumos - vin spumant.

Vinul spumos este un produs obţinut dintr-un vin sănătos şi stabil, fără pretenţii, care este supus unui proces de impregnare cu bioxid de carbon. În final, procesul de finisare se concretizează prin adaosul unei licori de expediţie care va încadra organoleptic produsul - sec, demisec, demidulce şi dulce şi, eventual, îi va conferi şi o anumită aromă.

Vinul spumant se obţine prin procesarea complexă şi îndelungată a unui vin corect şi sănătos vinificat, ales special pentru acest scop.

Originea vinului spumant se împleteşte cu istoria antică. Astfel, scriitorul Pliniu povesteşte că împăraţii romani serveau la mesele lor festive vinul spumant „Dea augusta“ din soiul Clairette de Die, care se produce şi azi în departamentul Drome, Franţa.

În timpurile străvechi vinul spumant se obţinea îngropând în pământ butoaiele de lemn cu un vin care conţinea zahăr nefermentat din struguri. Aceasta se făcea cu scopul menţinerii unei temperaturi scăzute favorabile unei fermentaţii lente şi pentru a preveni spargerea butoaielor, datorită creşterii presiunii interioare.

Perioada modernă a evoluţiei acestui produs o putem considera ca începând cu anul 1544, când se produce cel dintâi vin spumant în butelie „Blanquette de Simoux“.

Paradoxal este faptul că apariţia şampaniei se datorează unui defect de refermentare, datorat sistării fermentaţiei din toamnă, ca urmare a frigului timpuriu din podgoriile din Champagne. Primăvara, fermentarea se relua, aşa încât vinul devenea înţepător, particularitate dezagreabilă pentru acea vreme.

Pierre Perignon, încercând să scape de acest „defect“ şi nereuşind, l-a transformat într-o calitate de excepţie.

Această transformare a vinului în „şampanie“, a devenit o metodă de preparare denumită „champenoise“, pe care o datorăm abatelui dom Perignon (1638 - 1715) de la mănăstirea d'Hautvillers din regiunea viticolă Champagne, care după numeroase observaţii şi experienţe a reuşit să elaboreze o tehnologie proprie obţinând un vin spumant agreabil, care a fost denumit după regiunea de provenienţă – „champagne“.

Paternitatea acestui produs este revendicată şi de englezi, prin Tom Stevenson, autor al „Enciclopediei şampaniei şi vinului spumos“, susţinând că deţin probe care dovedesc că britanicul Cristopher Merret a făcut cerere către Societatea Regală de Vinuri în anul 1662 prin care solicita brevet pentru invenţia sa. Documentele pe care le deţine descriu cu exactitate procedeul dublei fermentări, specific fabricării vinului spumant. Actul este cu 20 de ani mai vechi decât data la care se consideră că dom Perignon şi-a brevetat invenţia.

La sfârşitul secolului al XVIII- lea, casele regale ale Franţei şi Angliei, precum şi nobilimea, preţuiau acest produs, iar în 1775 o ordonanţă regală stabilea forma şi dimensiunea sticlei, precum şi modul de îmbuteliere cu coşuleţ de sârmă pentru protejarea dopului.

Ce veţi oferi celor dragi şi ce vă veţi oferi Dumneavoastră la aniversări şi Sărbători? Un vin spumant sau un vin spumos? Două produse apropiate semantic, dar deosebite esenţial tehnologic şi calitativ.

Cred că trebuie să învăţăm să apreciem sau măcar să nu confundăm excelenţa cu mediocritatea.